Duminică dimineață, soarele bate frumos și ai chef de o ieșire scurtă pe munte. La prânz totul pare simplu, dar pe la patru după-amiaza lumina se subțiază, temperatura scade vizibil, iar potecile umbrite se răcesc ca într-o pivniță. Diferența dintre o tură reușită și una cu necazuri stă, de multe ori, în ce ai pus în rucsac înainte de plecare. Nu e nevoie de echipament profesionist sau de bagaje grele. Recomandările de mai jos vin din experiența celor care ies des în jurul orașului și au învățat, uneori greu, ce se dovedește util și ce rămâne degeaba în fundul rucsacului.
Straturi, nu o haină groasă
La urcare transpiri, la pauză te răcești, iar pe creastă bate vântul. Un singur obiect gros nu se poate adapta la toate acestea. Mai bine iei un tricou care usucă repede, o bluză călduroasă din fleece și o jachetă ușoară care oprește vântul și o ploaie mărunțică. Le îmbraci și le dai jos pe parcurs, fără să te oprești mult.
Bumbacul rămâne acasă. Absoarbe sudoarea și o ține lângă piele, așa că, odată ce te oprești, începi să tremuri. Materialele sintetice sau lâna subțire se descurcă mult mai bine. Un detaliu pe care mulți îl uită este schimbul de ciorapi: o pereche uscată, ținută într-o pungă, schimbă complet starea de spirit dacă ai călcat într-un pârâu sau pe un teren mocirlos.
Căciula și mănușile subțiri încap oricând și ocupă loc cât un măr. Seara, la coborâre, vor valora mai mult decât orice alt obiect din rucsac. Dacă îți place să faci poze, o pereche de mănuși care permit atingerea ecranului este mai practică decât ideea de a le scoate la fiecare cadru.
Gândește-te și la ora de plecare. Dacă pornești la zece dimineața, ai la dispoziție cele mai bune ore de lumină, iar la întoarcere nu te grăbești. Cei care ies după-amiaza târziu ajung de multe ori să coboare pe întuneric, cu pași nesiguri și cu ochii lipiți de telefon. Un orar simplu, stabilit dinainte, cu o oră-limită de întoarcere, scutește grupul de discuții obositoare pe potecă.
Încălțămintea și cum o alegi pentru potecile de toamnă
Frunzele ude, rădăcinile și pietrele acoperite de mușchi sunt, toamna, mai alunecoase decât vara. Un pantof cu talpă cu profil adânc și, de preferat, cu un strat impermeabil te scapă de multe întinderi de gleznă. Nu trebuie să fie ghetele cele mai scumpe; contează să fie comode, bine încheiate și rodate pe distanțe scurte înainte de o tură lungă.
Testează-i înainte de ieșire: dacă ai tălpi uzate sau lipite slab, o tură de câteva ore poate să le termine. La fel, verifică șireturile și întreabă-te dacă ai nevoie de bețe de trekking. Pentru coborâri lungi, ele salvează genunchii, iar în zonele cu noroi oferă un al treilea punct de sprijin pe care îl apreciezi imediat.
Pentru femeile și bărbații care ies cu copii, încălțămintea contează dublu. Piciorul mic obosește repede, iar o gheată strâmtă transformă o plimbare într-un chin. Lasă copiii să alerge puțin prin frunze, dar pregătește o pereche de pantofi de schimb în mașină. După o tură pe vreme umedă, ghetele se usucă departe de sursele de căldură directă, cu hârtie de ziar înăuntru, nu lângă calorifer, unde pielea crapă.
Ce mănânci și bei pe drum
- O sticlă de apă de cel puțin un litru pentru fiecare persoană, chiar dacă afară nu pare cald.
- Un termos mic cu ceai fierbinte, care face o pauză la rece să pară un mic eveniment.
- Nuci, stafide sau batoane de cereale, ușor de scos cu mănuși pe mâini.
- Un sandviș simplu, ambalat într-o pungă care nu foșnește și nu se face terci.
- Un fruct întreg, mai ales mere sau mandarine, care răcoresc și dau energie.
Bea apă din timp, nu doar când simți sete. În aerul rece nu transpiri vizibil, dar deshidratarea apare totuși. Mănâncă pe bucăți mici, la intervale scurte, în loc să aștepți o masă mare la capătul drumului. Corpul funcționează mai bine cu aport constant, iar dispoziția rămâne bună chiar și când poteca devine abruptă.
În aer liber, mâncarea are un gust aparte. Un măr mâncat pe un buștean, după o urcare serioasă, e uneori cel mai bun dejun din săptămână. Pentru toate astea, ia însă și o pungă pentru resturi și un șervețel, ca să nu lași urme. Dacă gătești la foc sau la un reșou, informează-te înainte dacă zona permite acest lucru, pentru că în sezonul uscat regulile se aplică strict.
Dacă ai în grup un începător, adaptează ritmul la el, nu invers. O pauză de cinci minute la fiecare jumătate de oră nu strică nimănui, iar o conversație ușoară pe potecă este un semn bun că nu ai împins prea tare. Cine poate vorbi fără să gâfâie se află la un efort potrivit. Dacă grupul tace și suflă greu, încetinește.
Lumina, harta și telefonul
Zilele sunt tot mai scurte, iar întunericul coboară în pădure mai repede decât pe câmp deschis. O lanternă frontală mică, cu baterii proaspete, merită să stea în rucsac chiar dacă planul e să cobori înainte de apus. Mâinile rămân libere, iar în cazul unei întârzieri nu ești nevoit să te bazezi pe lumina telefonului.
Telefonul se descarcă mai repede la frig, așa că ține-l aproape de corp, nu în buzunarul exterior al rucsacului. O baterie externă mică și un cablu scurt sunt aliați discreți. Descarcă harta traseului înainte de plecare, pentru că în văile adânci semnalul dispare fără avertisment. Și, tot un obicei de bun-simț: spune cuiva ce traseu urmezi și pe la ce oră estimezi că te întorci.
Unii excursioniști mai experimentați țin în rucsac și un fluier, semnal de care se aude mai departe decât vocea. Alții adaugă o hartă pe hârtie, pliată într-o folie, pentru situația în care bateria se termină. Nu sunt obiecte spectaculoase, dar îți dau liniște. Când ai lângă tine copii sau persoane mai puțin obișnuite cu muntele, această liniște se transmite și celorlalți.
Mica trusă care rămâne mereu în rucsac
Nu are nevoie să fie complicată. Câteva plasturi, o bandă elastică, un șervețel dezinfectant, o folie de supraviețuire foarte ușoară, un briceag mic sau un cuțit multifuncțional și un pachet de batiste. Foița de supraviețuire ocupă cât un pachet de țigări, dar poate face diferența dacă cineva trebuie să aștepte ajutor pe vânt.
Verifică trusa o dată pe lună, la fel cum faci cu extinctorul din mașină. Plasturii se usucă, șervețelele se golesc, iar medicamentele personale au termen de valabilitate. Dacă cineva din grup are o afecțiune cunoscută, ia în calcul și ce ar trebui să aibă la îndemână, discutat în prealabil cu medicul său.
Verifică dacă pe traseu există cabane sau adăposturi deschise în această perioadă. Unele își reduc programul toamna, iar altele se închid complet până în decembrie. Un telefon dat în prealabil sau o întrebare adresată altor drumeți te pot scuti de o dezamăgire. Dacă totuși ajungi la un loc închis, ai nevoie de planul tău de rezervă: apa, hrana și hainele din rucsac devin cele care contează.
O ultimă idee practică: pune hainele de rezervă și electronicele într-o pungă etanșă sau într-un sac impermeabil mic, în interiorul rucsacului. Pelerina de ploaie acoperă omul, nu și bagajul, iar o ploaie neașteptată poate strica o zi bună. Lucrurile uscate la capătul traseului fac diferența dintre o întoarcere veselă și una morocănoasă.
Respectul pentru loc și pentru ceilalți
Un rucsac bine făcut include și un sac pentru gunoi. Tot ce urci, cobori: coji, ambalaje, șervețele. Poteca arată mai bine, animalele nu se obișnuiesc cu mâncarea oamenilor, iar următorul grup găsește locul curat. Ia cu tine, de asemenea, răbdare pentru cei mai lenți din echipă și bucuria de a face o pauză mai lungă la un punct de belvedere.
Nu urma scurtături prin pădure doar ca să prinzi timp, fiindcă erodezi pământul și te expui la căderi. Ține cărarea marcată, salută oamenii pe care îi întâlnești și dă prioritate celor care urcă. Aceste mici reguli nescrise fac ca muntele să rămână un loc prietenos pentru toți.
În cele din urmă, rucsacul bun este cel pe care îl poți purta fără să te plângi. Împarte greutatea corect, cu obiectele grele aproape de spate, ajustează curelele de la șold, pentru ca umerii să nu preia tot efortul, și nu încărca nimic pe care nu l-ai folosit în ultimele trei ieșiri. Un rucsac mai ușor înseamnă un pas mai sigur și o tură mai plăcută.
Verificarea de dinainte de ușă
Înainte să ieși, fă o inspecție de un minut: apă, hrană, lanternă, haine de schimb, telefon încărcat, trusă. Uită-te la ora apusului și la prognoza pentru zona în care mergi. Dacă norii se adună sau vântul crește, redu traseul fără regrete.
Muntele nu pleacă nicăieri, iar o tură scurtă și bine pregătită e mai plăcută decât una ambițioasă, terminată pe întuneric. Pregătește rucsacul sâmbătă seara, lângă ușă, și duminică dimineață vei porni liniștit, cu gândul doar la drum.
