Corpul se adaptează la altitudine în câteva zile, iar în zonele montane din jurul Brașovului efectele sunt, de regulă, ușoare: puțină oboseală, o respirație mai scurtă la efort și uneori o durere de cap. Cu un ritm calm, apă suficientă și odihnă, majoritatea oamenilor trec peste ele fără probleme.
Dacă urci din oraș spre cabane sau creste, schimbarea de altitudine contează mai mult decât pare. Brașovul se află la peste 500 de metri deasupra nivelului mării, Poiana Brașov la aproximativ 1.000 de metri, iar vârfuri precum Postăvarul sau Piatra Mare trec de 1.700 de metri. Nu sunt înălțimi extreme, dar diferența față de câmpie se simte, mai ales dacă vii din București sau de pe litoral și urci rapid, cu telecabina sau cu mașina.
Ce se întâmplă cu organismul când urci
Cu cât urci mai sus, cu atât aerul este mai rarefiat: procentul de oxigen rămâne același, dar presiunea scade, iar la fiecare respirație ajunge în sânge ceva mai puțin oxigen. Organismul răspunde respirând mai repede, iar inima bate mai tare ca să compenseze. De aceea, aceeași pantă care jos ți se pare ușoară te poate face să gâfâi sus.
Adaptarea completă, cu producerea unui număr mai mare de globule roșii, durează săptămâni. Pentru o excursie de un weekend nu ai nevoie de ea. Ai nevoie doar de câteva ore până la o zi, în care corpul se obișnuiește cu noul ritm de respirație.
Cum arată simptomele ușoare ale altitudinii?
Mal de altitudine, așa cum este numit în medicina montană, apare de obicei peste 2.000–2.500 de metri, deci rareori în Carpații Orientali. Totuși, unii oameni sensibili, mai ales cei nedormiți sau deshidratați, pot simți ceva mai jos de atât. Semnele obișnuite sunt:
- durere de cap surdă, care nu trece imediat cu odihna;
- greață ușoară sau lipsa poftei de mâncare;
- oboseală mai mare decât ar justifica efortul;
- somn agitat în prima noapte la altitudine;
- amețeală la ridicarea bruscă din poziția șezândă.
Dacă simptomele rămân ușoare, un popas, apă și câteva ore de liniște sunt suficiente. Dacă se agravează, devin vărsături repetate, confuzie, mers nesigur sau lipsă de aer chiar în repaus, ai o singură soluție corectă: cobori imediat și ceri ajutor medical.
Cum urci în trepte, fără să-ți forțezi corpul
Cea mai bună metodă este urcarea treptată. Dacă ai de gând să petreci un weekend la o cabană situată sus, nu începe cu un traseu greu chiar în prima oră. Lasă prima zi pentru un drum scurt și relaxat, iar traseele lungi lasă-le pentru a doua zi, când corpul s-a mai obișnuit.
Un principiu util în drumeție este să urci sus și să dormi mai jos, adică să faci o ieșire pe o înălțime mai mare în timpul zilei și să cobori seara. Pentru weekenduri nu este nevoie să complici lucrurile, dar ideea se aplică natural: dacă ai un traseu spre creastă, cazează-te în Brașov sau în Poiana, nu direct la cea mai înaltă cabană.
Ritmul contează. Dacă poți vorbi în timp ce mergi, mergi bine. Dacă nu mai poți spune o frază întreagă fără pauză, încetinește. Pauzele scurte, la fiecare 45–60 de minute, sunt mai eficiente decât un singur popas lung.
Ce faci în prima seară și în prima noapte
Mulți turiști fac aceeași greșeală: sosesc, ies la masă, beau alcool și merg târziu la culcare. Alcoolul deshidratează și agravează durerea de cap de a doua zi, iar la altitudine efectul se simte mai puternic. Mai ales în prima seară, alege apă, ceai sau o supă și o cină mai ușoară.
Somnul poate fi mai superficial în prima noapte, ceea ce este normal. Cameră aerisită, dar fără curent, o pătură în plus pentru că nopțile la munte se răcoresc rapid chiar și vara, și un program de culcare ceva mai devreme te ajută. Dacă ai probleme cu somnul din cauza frigului, vezi și cum se adaptează corpul la frig, pentru că cele două adaptări se suprapun.
Cât bei și ce mănânci la altitudine
La altitudine pierzi mai multă apă prin respirație, iar aerul rece și uscat face ca senzația de sete să fie mai slabă decât în realitate. Ideea este să bei regulat, în înghițituri mici, chiar dacă nu îți este sete. Ca reper general, urină deschisă la culoare înseamnă că ești hidratat suficient.
La mâncare, carbohidrații complecși, adică pâinea integrală, orezul, cartofii, ovăzul sau fructele, sunt ușor de digerat și dau energie constantă. Evită mesele foarte grase înainte de urcare, pentru că digestia îți cere oxigen și te face lent. Un baton de cereale, nuci sau fructe uscate în rucsac te scot din impas la un moment de slăbiciune.
Cine trebuie să fie mai atent
Persoanele cu afecțiuni cardiace, pulmonare, cu hipertensiune necontrolată sau cu anemie ar trebui să discute cu medicul înainte de o excursie care implică efort la altitudine. Nu înseamnă că munții sunt interziși, ci că ritmul și pregătirea se stabilesc individual. Sarcina, vârsta înaintată și copiii foarte mici cer, de asemenea, un ritm mai blând și opriri dese.
Medicamentele pentru boli cronice nu se opresc pe cont propriu pentru excursie. Dacă iei tratament zilnic, ia-l cu tine în ambalaj original, cu o rezervă pentru o zi sau două în plus, în caz că te întorci mai târziu.
Întrebări frecvente
De la ce altitudine apar probleme?
În general, de la 2.000–2.500 de metri în sus, dar sensibilitatea diferă de la om la om. În zona Brașovului simptomele sunt, de obicei, doar ușoare și temporare.
Ajută o pastilă împotriva durerii de cap?
Un analgezic obișnuit poate atenua durerea, dar dacă apar mai multe simptome împreună, mai important decât pastila este să nu urci mai sus și să te odihnești. La nevoie, cere sfatul medicului sau al farmacistului.
Cât durează adaptarea?
Pentru altitudinile din Carpați, câteva ore până la o zi sunt suficiente pentru majoritatea oamenilor. Adaptarea completă la altitudini mari durează însă zile sau săptămâni.
Înainte de un traseu mai lung verifică și vremea din zona montană, pentru că vântul și temperatura scăzută pot accentua oboseala. Iar dacă ținta ta este panorama, la unele puncte de pe Tâmpa ajungi fără efort mare, așa cum arată materialul despre punctele de belvedere de pe Tâmpa.
